Norvegia și cultura minorităților
Norvegia este unul dintre cele mai dezvoltate și bogate state europene cu o importantă componentă multiculturală. Nivelul de trai ridicat și dezvoltarea pe care a cunoscut-o statul norvegian a atras un număr mare de imigranți europeni și nu numai, iar guvernul norvegian, împreună cu Islanda și Liechtenstein a continuat programul de asistență financiară prin granturi SEE către o serie de state europene.
În cadrul unui proiect de mobilitate finanțat prin Fondul de Relații Bilaterale, Asociația Tineri pentru Dezvoltare Durabilă a participat, prin intermediul a doi reprezentanți, la întâlniri bilaterale pe tema multiculturalismului și a elementelor culturii rome cu ONG-ul norvegian Romers Rettigheter în Oslo, Norvegia.
Întâlnirile cu reprezentanții Departamentului Norvegian pentru Romi și ai Crucii Roșii Norvegiene au dus la o mai bună înțelegere atât a asemănărilor și deosebirilor dintre comunitățile rome din România și Norvegia, cât și a problemelor cu care aceștia se confruntă.
Acum 10 ani Norvegia avea o minoritate romă de aproximativ 6000 de persoane, împărțită în neamuri care între timp, din cauza migrației și a conflictelor, s-a redus la aproximativ 500 de reprezentanți. Romii norvegieni sunt organizați în comunități compacte și au, în principal, un caracter nomad. “Majoritatea romilor norvegieni sunt nomazi, călătorind pe teritoriul țării șase luni, de primăvara până toamna. Departamentul Norvegian pentru Romi a reușit să creeze o formă de învățământ la distanță pentru copiii romi care pleacă împreună cu familiile lor, putând astfel combate abandonul școlar în rândul copiilor romi”, a declarat Natalina Jansen, liderul Departamentului pentru Studierea Istoriei Romilor.
Pe teritoriul Norvegiei, în special în orașul Oslo, se află aproximativ două sute de cetățeni români de etnie romă care se confruntă cu problemele generate de discriminare și lipsa unui adăpost. Romers Rettigheter este un ONG care luptă pentru drepturile romilor norvegieni și a celor imigranți.
În spațiul european este nevoie de programe de combatere a rasismului, discriminării și discursului instigator la ură deoarece în perioade de criză extremismul violent cunoaște o dezvoltare amplă, iar Europa a fost martora unor atentate teroriste, cum ar fi cele săvârșite de Anders Breivik în 2011, care au avut la bază xenofobia, rasismul și discriminarea.